la pas prin tara – Bucuresti

primul sentiment in Gara de Nord a fost de spaima :), o mare de oameni ce parea ca asteapta ceva, se uita inspre mine, iar eu, timid de felul meu :)), gata sa scap din mana papornitele si ghivecele de flori. M-am linisit cand am auzit cuvantul ” gol ” , era 1-0 pentru Steaua si parca toata lumea era hipnotizata. A doua zi, dis de dimineata, inarmat cu aparatul de fotografiat am pornit la pas si ” la troleu” prin Bucuresti. Prima oprire „Colina Bucuriei” sau ” APatriarhiei” :)) (asta pentru ca sunt foarte multi veniti din Moldova ale caror nume incep cu A). Resedinta si Palatul Patriarhal la fel de frumoase asa cum le stiam din poze, apoi o coborare catre Manastirea Antim si vizitarea frumoasei Biblioteci patriarhale, care are in jur de 90.000 de volume plus o bogata Arhiva. Am vazut Biserica Sf. Ecaterina, Sf. Spiridon Nou si dupa atata duhovnicie si purificare spirituala am intrat in „miezul” Bucurestiului. Am admirat de la oarece distanta Casa Poporului, apoi am ajuns in marea agitata din Piata Unirii. Doar o jumatate de ora a fost suficient sa simt ca imi fuge pamantul de sub picioare: lume agitata, grabita, ce trecea pe rosu si la verde astepta, claxoane, zambete, injuraturi. Linistea venita cu mine de la munte, a fugit pe Dambovita. Am iesit din agitatie si m-am refugiat pe niste stradute laturalnice, cu case frumoase, linistite, copaci si flori.  Aici am descoperit o alta fata a Bucurestiului, una frumoasa, cu miros de Mic Paris, cu adiere si freamat de frunze, dar cu case golite de suflet, parasite la voia intamplarii si a tiganilor, care le distrug, caramida cu caramida. Asa au trecut aproape 4 ore, cu vreo 2000 de poze facute la cladiri, detalii arhitectonice, flori si copaci.

Read Full Post »

la pas prin ţară

după luni de agitaţie, sosise timpul pentru o scurta relaxare. primul gând a fost să plec undeva în afara ţării, dar brusc mi-am dat seama că eu nu văzusem  mult iubita şi stimata noastră capitală. Aşa ca am luat-o la pas prin tren şi autobuze, înarmat cu aparatul de fotografiat şi portofelul după mine hotărât să bifez pe hartă locurile văzute.

Totul a început cu plecatul din Făgăraş şi aglomeraţia din autobuzul ce face legătura cu Braşovul. Numele firmei nu merită menţionat, pentru că le-aş face reclamă gratuită şi nu o merită :)) . Ajuns cu bine în Braşov, imi iau  conştiincios bilet la un tren accelerat şi urechile mele sunt încântate de dulcele glas al doamnelor de la CFR care mă anunţă că trenul cu pricina are o întârziere de 20 min. Nu era loc de supărare, doar eram în concediu, vremea era frumoasă iar gara din Braşov minunată. Soseşte trenul, mă îmbarc în el şi pornim cu avânt pioneresc către  capitală. Totul bine şi frumos până la Predeal, de unde începe bucuria. Fiind o ţară în plină dezvoltare economică şi modernizare, ma bucur să aud că de acolo până hăt devale la Câmpina se lucrează la drumul de fier, deşi ştiam că o să apară ceva neplăceri pe traseu :).  Totul a mers ca pe roate până la Valea Largă (o haltă de pe Valea Prahovei în apropiere de Sinaia) când suntem anunţaţi că un tren personal ce mergea spre Braşov e pe butuci. Pornim după câteva minute bune de aşteptare şi deja se simte că drumul e din ce în ce mai bun, iar la lăsarea serii Bucureştiul mi se arată în toată splendoarea sa.

…continuarea în postul următor 😛

 

Read Full Post »