după luni de agitaţie, sosise timpul pentru o scurta relaxare. primul gând a fost să plec undeva în afara ţării, dar brusc mi-am dat seama că eu nu văzusem mult iubita şi stimata noastră capitală. Aşa ca am luat-o la pas prin tren şi autobuze, înarmat cu aparatul de fotografiat şi portofelul după mine hotărât să bifez pe hartă locurile văzute.
Totul a început cu plecatul din Făgăraş şi aglomeraţia din autobuzul ce face legătura cu Braşovul. Numele firmei nu merită menţionat, pentru că le-aş face reclamă gratuită şi nu o merită 
) . Ajuns cu bine în Braşov, imi iau conştiincios bilet la un tren accelerat şi urechile mele sunt încântate de dulcele glas al doamnelor de la CFR care mă anunţă că trenul cu pricina are o întârziere de 20 min. Nu era loc de supărare, doar eram în concediu, vremea era frumoasă iar gara din Braşov minunată. Soseşte trenul, mă îmbarc în el şi pornim cu avânt pioneresc către capitală. Totul bine şi frumos până la Predeal, de unde începe bucuria. Fiind o ţară în plină dezvoltare economică şi modernizare, ma bucur să aud că de acolo până hăt devale la Câmpina se lucrează la drumul de fier, deşi ştiam că o să apară ceva neplăceri pe traseu . Totul a mers ca pe roate până la Valea Largă (o haltă de pe Valea Prahovei în apropiere de Sinaia) când suntem anunţaţi că un tren personal ce mergea spre Braşov e pe butuci. Pornim după câteva minute bune de aşteptare şi deja se simte că drumul e din ce în ce mai bun, iar la lăsarea serii Bucureştiul mi se arată în toată splendoarea sa.
…continuarea în postul următor 
