Sinca Veche

• Mânăstirea săpată in stâncă de la Şinca Veche este cunoscuta localnicilor, dar si turiştilor prin enigma ce înconjoară o veche mănăstire aflata în apropierea satului. Misterul celor cinci încăperi săpate în stânca (din gresie de Persani) cu doua altare si un horn piramidal prin a cărui deschidere se vede cerul, a rămas încă nedezlegat. Exista numeroase controverse privind originea acestui lacas. Majoritatea cercetătorilor afirma ca este o mănăstire crestin-ortodoxa, realizata cel mai probabil în jurul anului 1700. Nimeni nu a putut însă găsi o explicaţie logica a fenomenelor bizare care se manifesta în răstimpuri în aceste locuri. In plus, la doar 3 km de mănăstirea în piatra se afla un fel de amfiteatru, perfect circular, ce prezintă în interior nişte terase ce dau de bănuit ca ar fi ruinele unei vechi aşezări dacice. Localnicii spun că pe acolo coboară energiile şi că dedesubt, în pământ, ar exista un tunel de comunicare până la Cetatea Râşnovului. Săpat în rocă formată din nisip de cuarţ şi siliciu, se crede că templul are puteri paranormale, care de-a lungul mileniilor, ar fi fost utilizate în previziuni şi comunicări cu alte lumi. Istoricii spun că templul este unic în lume, însă locul este controversat, iar opiniile sunt diverse. A fost folosit ca loc de refugiu şi rugăciune de către călugării ardeleni hăituiţi de Maria Tereza în anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cunoscut mai mult sub denumirea de “Templul Ursitelor”, locasul de cult din Sinca Veche se banuieste ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani si se presupune ca ar fi apartinut aceleiasi civilizatii care a intemeiat “Templul Alb” din Insula Serpilor.

Sinca Veche apare in acte incepand cu secolul al XII-lea si este cunoscuta, pe langa numeroasele vestigii arheologice inca nevalorificate, gratie istoricului si filologului roman Gheorghe Sincai, a carui famile isi are radacinile aici.

Dat fiind faptul ca Sinca a fost o localitate la granita intre Romania si Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai napastuita, influentata de comunitatile care s-au perindat in timp pe aici.

Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des intalnita accepta ca an al aparitiei 1742, moment cand bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt pareri care spun ca manastirea exista de cateva mii de ani, avand origini dacice sau chiar mai inaintate.

Astazi langa aceste grote s-a infiintat un Asezamant monahal, in care se nevoiesc cateva calugarite. Mai multe despre aceasta veti afla de aici sau de aici

Severin

Un judet destul de neinsemnat ar spune unii, dar cu o bogatie turistica destul de mare. De la Dunarea mereu surprinzatoare la dealuri si munti, la vai minunate in care toamna se simte ca la ea acasa, cu paduri ruginii si oameni ospitalieri.

Daca te afli in Drobeta Turnu Severin, sa nu ocolesti centrul orasului, catedrala ortodoxa, teatrul care desi este o minunatie arhitectonica e lasat in paragina. Poti vizita Orsova, un orasel frumos, cu Manastirea Sf. Ana construita de Pamfil Seicaru (manastire care in timpul regimului comunist a fost transformata in restaurant). Portile de Fier I, care iti taie respiratia, prin maretia realizarii, care se afla pe drumul dintre Severin si Orsova si asa poti vedea si Serbia. Si daca tot va aflati pe acest drum va recomand o vizita la Manastirea Vodita, printre primele Manastiri construite la noi in tara, astazi in stare de ruina, dar langa ruine se afla o Manastire mai noua, cu o bijuterie de Biserica din lemn, cu un calugar care face cinste hainei monahale.

Va invit sa va bucurati sufletul cu aceste frumuseti

Cetatea Breaza

• Cetatea Breaza: In satul Breaza ( comuna LISA ) se afla urmele unei cetati feudale. Cele mai vechi parti ale acestui complex sunt cele doua turnuri, zidul de incinta fiind ridicat intr-o etapa ulterioara. Turnul din partea de nord are un diametru interior de 2.5 m si ziduri groase de 2.2 m. Turnul celalalt, tot circular in exterior, in interior descie un hexagon cu laturi inegale. Zidul de incinta a fost constuit , probabil la sfarsitul secolului 13, si urmeaza un plan de forma ovala, ca majoritatea cetatilor asa numite de “granita” de la poalelel de nord ai Carpatilor Meridionali. Inaltimea atinge uneori 2 metri , iar grosimea cca 1.5 m. Lungimea sa totala e de 84 de metri. Inconjurata de valuri de aparare, cetatea permitea o aparare circulara avantajoasa, cu posibilitatea de retragere in etape succesive, incepand de la primul val pana in incinta principala, unde existau cele mai puternice elemente defensive. Cetatea a fost parasita, cel mai probabil in secolul 15. Localnicii o atribuie legendarului Negru-Voda. Aspectul celor doua turnuri de forma cilindrica indica o influenta sudica in sistemul de constructie. Lucrul acesta pare sa se explice prin faptul ca teritorilul pe care se ridica odinioara a fost in posesiunea domnilor munteni.

Catre cer

Una din cele 10 porunci ale turismului montan spune cam asa:”Nu profana muntii, intelege-le sufletul”. Nu poti cunoaste si iubi muntele decat daca mergi acolo sus, cat mai aproape de cer, si acolo iti dai seama cat de mic si neinsemnat esti. Acolo vezi maretia muntelui, care se poarta precum un mare crai, maiestuos facandu-te sa te apleci tot timpul in fata lui.
2 zile pe munte, pentru un amator asa ca mine, e o experienta unica, sa vezi marmote zbenguindu-se si jucandu-se, de iti venea sa te duci la ele si sa vezi daca nu cumva au ceva bucati de ciocolata ascunde pe acolo . Dar cea mai mare bucurie a fost prezenta unei turme de capre negre insotite de cate un cerb (nu de aur)dar care se purta precum un rege alaturi de printesele lui.
Nu sunt adeptul ideilor excentrice, dar faptul ca de ziua mea am fost unul dintre cei mai mari oameni din tara, mi-a bucurat sufletul, alaturi de acele minunatii.

Iubiti muntele pentru ca merita.:)

Cateva fotografii facute pe creasta Muntilor Fagaras, azi dimineata..sper sa va placa .

Cetatea Fagaras

Ridicata in 1310, a fost construita initial din lemn, avand un rol stratetgic de aparare, ea intra in anul 1539 in proprietatea voievodului transilvanean Stefan Mailat (roman de origine) care o reface si o intareste.

In 1599, Mihai Viteazul devine stapanul cetatii si o daruieste sotiei sale, Doamna Stanca.

Forma actuala dateaza din anul 1650, cand se construieste canalul de apa din jurul cetatii care facea legatura cu Oltul prrintr-un canal secret, se construieste podul mobil si se ridica turnurile de aparare. Cel care coordoneaza aceste lucrari este Gheorghe Rackozy, principele Transilvaniei.

Dupa 1965 a fost din nou renovata si destinatia ei actuala este de muzeu si biblioteca.

Manastirea cisterciana de la Carta

Data fondarii manastirii Carta nu este cunoscuta. Un document emis la Konstanz, la 17 aprilie 1418, de regele Sigismund I al Ungariei, aminteste ca abatia a fost intemeiata, construita si dotata cu drepturi si privilegii de catre predecesorii sai. Calitatea de ctitorie regala maghiara rezulta si din actul desfiintarii sale, la 27 februarie 1474, efectuata da Matei Corvin. Izvoare scrise din intervalul secolelor XIII-XV, provenite din ambianta ordinului cistercian dateaza actul fondarii manastirii Carta intre anii 1202-1203. Datarea relativ exacta a intemeierii acestei manastiri cisterciene este facilitata de un document emis in cancelaria regala maghiara in anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezulta ca teritoriul, pe care a fost fondata si construita abatia Carta (delimitat de raul Olt la nord, raul Arpasu la est, raul Cartisoara la vest, iar Muntii Fagaras la sud) i-a fost donat de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru mantuirea sufletului sau, prin intermediul lui Benedict, pe cand acesta era voievod al Transilvaniei – permite datarea intemeierii intre anii 1202-1209. Luptele aprige cu otomanii din anii 1421-1432 si decaderea ordinului au facut ca biserica si manastirea ei sa ajunga o ruina. Lucru ce a determinat si inchiderea acesteia.n prezent, manastirea nu mai detine toate cladirile si anexele initiale, multe dintre acestea prabusindu-se. Boltile imensei biserici s-au prabusit si au mai ramas numai cateva ziduri exterioare si doua travee din interior (in partile de sud si de nord). La sud se mai pastreaza o singura coloana romanica, iar navele laterale, conform planului cistercian, se termina intr-un mic cor patrat. Nava principala nu mai are tavan – pe locul ei se afla un cimitir in memoria soldatilor germani cazuti in primul razboi mondial.

Astazi Manastirea Carta este unul din monumentele cele mai vizitate din zona Tarii Fagarasului, atragand mii de vizitatori din intreaga lume si in special turisti de origine saseasca.

Manastirea “Brancoveanu” – Sambata de Sus

Fara doar si poate dintre obiectivele turistice cele mai importante din Tara Fagarasului se desprinde Manastirea “Brancoveanu” – Sambata de Sus. Atestata documentar in anul 1654, cand mosia de la Sambata de Sus intra in proprietatea lui Preda Brancoveanu, care construieste aici o biserica de lemn pentru calugarii pustnici care se aflau in padurile din Muntii Fagarasului. Dupa aproape 50 de ani, nepotul lui Preda Brancoveanu, si anume domnitorul Tarii Romanesti – Constantin Brancoveanu(1688 – 1714) – incepe ridicarea unei biserici din piatra si a chiliilor aferente unei manastiri, manastire pe care o inzestreaza cu tipografie, deschide o scoala si ateliere de pictura. Manastirea scapa de valul de distrugere al Generalului Bukow din anul 1763, dar la insistentele si cu concursul episcopului greco-catolic din Fagaras, in anul 1785, generalul Preiss desfiinteaza manastirea, alunga calugarii si ramane in ruina pana in anul 1926, cand mitropolitul Nicolae Balan (1920 – 1955), restaureaza Biserica Brancoveneasca si reconstruieste o parte din chiliile calugarilor, astfel devine cel de al doilea ctitor al Manastirii.

In 1984, in timpul pastoririi Mitropolitului Antonie Plamadeala (1982 – 2005), Manastirea intra intr-un proces de restaurare si incepe constructia incintei noi, lucrare terminata in anul 1993, cand este resfintita.

In 2003, se construieste “Academia Sambata”, un centru cultural, conceput ca o reduta “academica”, care gazduieste conferinte nationale si internationale, simpozioane etc.

Manastirea detine cea mai mare bilbioteca dintre manastirile din tara, care insumeaza peste 70.000 de volume catalogate digital plus o colectie de 3000 volume carte veche romaneasca si straine, dintre care amintim cateva manuscrise arabe de secol IX-XI, incunabule care fac parte din patrimoniul national si international.

Muzeul Manastirii adaposteste o parte din aceste manuscrise si incunabule, plus o colectie impresionanta de icoane pe sticla si lemn, o colectie numismatica, vesminte liturgice si alte obiecte religioase.

Dintre personalitatile marcante ale acestei Manastiri trebuie amintit in primul rand, Parintele Arsenie Boca, renumit duhovnic al Transilvaniei si nu numai. Mai multe aici.

Dintre personalitatile actuale , fara indoiala Parintele Teofil se desprinde ca un chip luminat, datator de odihna si pace sufleteasca. Detalii despre Parintele Teofil aici si aici.

Pentru mai multe detalii legate de Manastirea Brancoveanu accesati : www.manastireabrancoveanu.ro, sau www.academiasambata.ro.

Tara Fagarasului – “Tara Cerurilor Deschise” – I

Tara Făgăraşului sau Tara Oltului este una dintre cele mai mari si mai bine individualizate depresiuni de contact ale Transilvaniei, mărginită la sud de Munţii Fagaras si Persani si la nord, nord-est de limitele sudice ale platoului Târnavelor; cursul viguros al Oltului o străbate de la est spre vest.
Peisaj străjuit de vârfuri mai înalte de 2500 m (Munţii Fagaras) sau unele în jur de 1600 m (Munţii Breaza si Persani), dar si de coline ce se pierd în matca afluenţilor Oltului, depresiunea Făgăraşului se releva ca o câmpie piemontana etajată terminata la miazănoapte în lunca Oltului; un adevărat amfiteatru care desfăşoară trei trepte de relief sub monumentalul versant nordic al Munţilor Fagaras.
Populaţia româneasca din Tara Oltului era organizata într-un voievodat, o adevărata “tara a românilor” (Terra blachorurn), după cum este atestat mai întâi în acea diploma din anul 1222 prin care se acordau privilegii cavalerilor teutoni aşezaţi de regalitatea maghiara în Tara Bârsei. Prezenta românilor în însasi inima Tarii Făgăraşului este sprijinita de o importanta descoperire arheologica în cadrul Cetăţii Făgăraşului: fragmente ale unei fortificaţii de lemn si pământ datata în secolele XII-XIII.
Zona Ţării Făgăraşului ar putea fi delimitată, aproximativ, între următoarele limite:

- la Nord: de-a lungul liniei care ar uni localităţile Hoghiz- Ungar- Ticuş- Cincu- Bruiu, apoi la vest: Valea Oltului- Avrig- Racoviţă- Turnu Roşu; deci fâşia sudică a Podişului Hârtibaciului care gravitează către valea largă a Oltului mijlociu;
- la Vest: s-a menţionat deja Valea Oltului, care de la Avrig, se îndreaptă spre sud, până la Turnu Roşu;
- la Sud: creasta alpină a Munţiilor Făgăraşului, pe linia cumpenei apelor, incluzând deci, în Ţara Făgăraşului întreg versantul nordic al acestor munţi;
- la Est: pe văile Bârsei şi Sebeşului, în continuare, culmea Munţilor Perşani, Valea Bogată- Hoghiz.

un nou inceput

Pentru ca nu vreau sa-mi “tagaduiesc” meseria de ghid turistic, am ales sa scriu despre obiective turistice nationale, unele dintre ele  mai putin vizitate si astfel sa descoperim impreuna minunatia acestei tari.

Tara Fagarasului o sa fie prima regiune care o sa fie descrisa, asta pentru ca polul meu de activitate se concentreaza in aceasta parte iar o bucata din sufletul meu si-a gasit salas la picioarele celor mai inalti munti din Romania .

Sper sa fie pe placul vostru, al turistilor.

cu drag, Ghidul vostru

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!